Cafeaua de dimineata

Ne asezam la o masa din cafeneaua noastra- Nici nu ne-am baut cafeaua, ca ai inceput sa imi reprosezi despre persoana mea. Revii mereu la acest subiect. Eu stau si te privesc cu ochii mari plini de nevoia de afectiune. Sorb incet din cafeaua aproape rece. Stau in fata ta, aceeasi pozitie de aproape o ora. Ma uit la fiecare persoana care intra si iese din cafenea.

Pentru o clipa te-ai oprit pentru ca telefonul a inceput sa sune, ai zis ca este vorba de afaceri. Ma lovesc usor de spatarul moale a scaunului, intind usor mana si stau cu ceasca de cafea aproape toata conversatia ta la telefon si ma uit lung la usa. Nu astept pe nimeni, dar tot astept sa apari tu. Vechiul tu, cel care ma cucerise cu o cafea cu multa frisca si un biscuite de casa cu unt. Aproape ca uitasem ca amintirile vin si pleaca. La fel si eu. Scot usor banii pe cafea, imi pun esarfa la gat, ma ridic si ma imbrac cu paltonul, caci afara e iarna si e frig. Iti scriu infuga pe un servetel: “Sa fii fericit! Ne vom revedea.” Ies usor din cafenea, sa nu te deranjeze din conversatia importanta. Imi chem un taxi. Taxiul ma duce in locul in care pe tine nu te-am lasat niciodata sa vii. Nu am vrut sa faci parte din viata locului. Asa e mai bine. Dar visez cu ochii deschisi; nici macat nu am chemat taxiul, nici nu am iesit din cafenea si nici nu am plecat. Am ramas sprijinita de scaunul care mi-a incalzit spatele. Si incerc sa ascult despre afacerile tale mult mai importante. Conversatia s-a prelungit mult mai mult decat celelalte conversatii pe care le-ai mai avut pana acum.

Afara a inceput sa ninga. Cu fulgi mari, stau si ma uit uimita. E inceputul lunii ianurie si nici macar nu au anuntat ninsori. Incerc sa iti fac un semn ca ninge, dar repede mi-ai zis astept o secunda. Au trecut destule minute, iar afara a inceput sa ninga si mai tare. M-ai lasat sa ma bucur singura de miracolul iernii.

Si intr-un final, m-am hotarat sa plec. Am platit cafeaua mea si te-am lasat in urma mea. Fara niciun regret sau vreun sentiment de vinovatie. Am chemat un taxi si am cerut sa fiu dusa acasa. Vroiam sa ma asigur ca nu vii dupa mine si ca nu ma vrei oprii. Acasa aveam bagajul facut, ma astepta o vacanta frumoasa la munte cu colegii de facultate. Departe de tine, departe de tot ceea ce inseamna noi. Nu te-am parasit, ci doar s-a racit cafeaua. Am plecat de langa tine cu o condisie pe care o considerl solutia ideala. Vreau sa fii fericit, vreau sa nu-mi reprosezi ca am plecat. Ne vom revedea in parcul Kisseleff. Sa nu-ti aduci amintirea nostra cu tine. Atunci cand te voi revedea, vreau sa fii noul tu si atat.

Au trecut 6 ani, am terminat facultatea. Mi-a fost dor de tine din cand in cand. Sunt medic rezident la sectia de Neonatalogie. Am salvat atatia nou-nascuti incat nu am stiut cum sa te salvez si pe tine.

Am intrat din nou un cafeneaua aia. Nu am fost de mult aici. M-am asezat la masa de la geam. Mi-am comandat un ceai, am inceput sa stau cu pchii ca poate apari. Am stat aproape 3 ore si intr-un final ai aparut. Acelasi zambet, acelasi mers si aceeli ochi. Ma stapaneam cu greu sa nu-ti sar in brate. Te-ai asezat in fata mea. Isi zambeam si ramaneam fascinata de tine. Desi au trecut atatia ani, recunoscS mi-a fost dor de tine.

Dupa atata timp, fata in fata. Din nou! A inceput sa iti sune telefonul, nu ai raspuns. L-ai inchis si ai zis “m-ai tarziu”. Te-ai uitat la ceas si ai plecat. Aveai o intalnire importanta. Ti-am zambit si ti-am urat mult “succes!”. Si totusi inima mea asteapta s-o iubesti. Eram studenti cand ne iubeam, cand ma cumparai cu o ciocolata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *