Chestii lungi umplute in sesiuni cu morcovi

Categories DiversePosted on

Trebuie sa recunosc, am fost un student constiincios care nu a iesit nici macar o singura data din banca lui, cum s-ar zice, fara restante, fara chefuri, sala de lectura mi-a fost si casa si masa, ba chiar si pat uneori.

Alo, alo! trezirea !

Pfuu ce cosmar! V-am promis ieri ca va spun povestea ce mi-a venit in minte, undeva pe la finalul articolului anterior.

Ei bine cine ma stie, poate confirma sarguinta cu care ma chinuiam eu sa ajung in fiecare toamna la ” mariri ” de note. Parca ma si vad in anul 1, copil prostut de la tara, venit in Tirgu Mures intre straini, nu stiam nici macar sa imi iau orarul (dar e ceva obisnuit cred ); stiam insa un lucru care nu m-a lasat sa mor de foame (la propriu) – stiam sa gatesc.

Acum nu va inchipuiti ca faceam eu nu stiu ce ”soupe creme a la ” , mai degraba chestii obisnuite din bucataria moldoveneasca, borsuri, ciorbe, supe cartofi cu orice, fripturi la cuptor etc.. La deserturi nu ma pricepeam eu insa stiam sa fac altceva, anume clatite (umplute cu de toate si in cantitati de ciclop sau cerber- sa pot manca cu doua capete si sa vad doar clatita). De fapt despre asta vroiam sa va si povestesc; in fiecare sesiune de toamna, cat am stat in camin, toata lumea se chinuia sa scoata morcovii infipti adanc acolo unde mai nimic nu patrunde, numai eu nu aveam stres – eu faceam clatite la bucatarie si cand spun clatite, nu ma incurcam, faceam cate o oala de 5-6 litri de compozitie (puteam sa hranesc tot palierul).

Sunt sigur ca mi-a fost umplut frigiderul cu multe chestii si mi-am facut ceva inamici de ocazie, insa ce sa fac, daca asa imi controlam eu stresul! Am fost chiar acuzat de multe ori ca eu am pile si ca de aia nu ma stresez si ca nu am bunul simt sa ii respect pe cei care trudesc sa invete pe ultima suta de metri (povestea cu porcul din ajun). Eu ce sa zic? Da normal ca aveam pile pe vremea aia- avea iubita o trusa de cosmetica, plina cu toate marimile :)))

Ehe… vremuri frumoase, pe care le-as mai trai inca de 10 ori daca as avea o masina de dat timpul inapoi.

Apropo de timp 🙂 mi-am adus aminte de altceva prin anul 2 cred si este legat de urmatorul dialog :

” – Ba, eu nu mai pot sta e tarziu si maine am examen, vii pe la mine sa ma trezesti pe la 7, 7 jumate? (era vreo 3 dimineata) ?

– Da ma cum sa nu, linistit! Hai somn usor…. ”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *