Orasul Constanta

Constanta- orasul de la mare sau capitala Marii Negre. Un oras cu o istorie frumoasa, cu un nisip fin si cu-n soare ce te indeamna sa lupti pentru ziua ce vine. O calatorie cu trenul de la Galati la Constanta iti aduce aminte de frumoasele vacante cu parintii sau de cantonamentele sportului pe care parintii te-au indrumat sa il practici. Nu as putea spune ca este un oras urat, ci un oras superb. Faptul ca am luat candva o hotarare, ma face sa cred cu tarie ca pot lua hotarari care imi sunt benefice. Am nevoie de o schimbare, de o noua viata. Rutina in care sunt ma da peste cap de foarte multe ori.

O schimbare intotdeauna este privita ca pe un lucru bun, ca o reconectare la ceea ce inseamna viata noua. Am dus multe lupte pentru a-mi castiga dorinta de a ma muta aici. Multi nu inteleg de ce sau poate nu vor sa ma inteleaga. Spun foarte clar, nu o fac pentru nimeni, ci pentru mine. Vreau sa ma schimb, vreau lucruri noi, persoane noi, o viata noua. Nu-mi pasa de vorbele si de judecatile persoanelor care stiu chestia asta. Constanta e un fel de acasa, dar putin schimbata. Vin de mica aici, as putea spune ca radacinile familiei ma trag aici. Ador plimbarile pe faleza, ador pescarusii care zboara fara nicio grija. Si cu toate astea, sufletul si mintea mea au nevoie de o schimbare, de acea nebunie si teribilism de care am uitat atunci cand am terminat liceul. Facultatea m-a facut sa fiu altfel, sa-mi fie frica, sa tin in minte toate nemultumirile, sa plang si sa rad fara vreun motiv anume. Mai sunt inca 7 luni: 4 luni de facultate intr-un oras prea linistit si 3 luni de vacanta in care voi calatori si ma voi deconecta de la tot. Amintirile pe care le am la mare, verile in care pierdeam vremea, imi aduc aminte de mine si de prietenii care ii aveam. Fiecare vacanta petrecuta pe plaja insemnau amintiri ce le poti pastra pentru o viata intreaga. Soarele care-mi completa rasul, somnul dulce pe plaja, marea linistita, toate fac parte din viata ce am avut-o pana in timpul facultatii. Rasaritul si apusul sunt momentele mele preferate de la mare.

Daca m-as pierde, singurul loc in care as putea fi gasita ar fi pe plaja urmarind apusul si trezindu-ma pentru a vedea rasaritul. O prietena mi-a zis ca este o nebunie mutarea, mama s-a ascuns dupa o replica “faci cum crezi, noi te vom sustine”, iar dintre toti doar cutul a dat convingator din cap ca este de acord cu decizia luata. Candva vroiam Bucuresti, acum acest gand a pierit. Nu-mi pot explica de ce sau poate ca Bucurestiul este frumos doar sa il vizitezi. Si cu toate astea, zambesc usor ironic si gandurile ca Constanta va fi noua mea casa ma aduc intr-o stare de nerabdare. Zilele in care voi chiuli de la facultate pentru a ajunge la plaja sau 1 Mai pe plaja la Kudos. Voi astepta momentul mutarii cu drag. Voi astepta sa-mi fac prieteni noi si cel mai important sa fiu eu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *